Neurobiologia si acupunctura

Neurobiologia moderna este unul din domeniile medicale care a aruncat o punte de legatura intre acupunctura neurofiziologie, clarificand unele dintre aspectele legate de actiunea antalgica a stimulilor aplicati in punctele active.
Interventia unei componente umorale in mecanismul durerii a devenit un fapt bine stabilit in prezent, desi cu doua decenii in urma ideea „blocarii durerii pe cale umorala“, sugerata de cercetarea mecanismului analgezic al acupuncturii, provoca un suras de ingaduinta ironica.

Experiente efectuate pe caini, sobolani si iepuri, cu metoda circulatiei incrucisate au demonstrat neindoielnic posibilitatea de a se obtine analgezie atat la animalul acupunctat, cat si la cel neacupunctat, prin perfuzarea cu sange provenind de la primul. Ulterior s-a precizat ca principalele substante chimice eliberate in cursul tratamentului acupunctic sunt endorfinele si enkefalinele. Ele fac parte din complicatul mecanism al „reactiei de stres“ la care participa multiple cai nervoase (somatice si vegetative ; periferice si centrale ; ascendente si descendente ; stimulatorii si inhibitorii) si un mare numar de neurotransmitatori si neuromodulatori.

Alaturi de endorfine, serotonina, histamina, substanta P si somatostatinul sunt printre cele mai stu- diate. Intr-o cercetare efectuata cu mai bine de un deceniu in urma, privind posibila interventie a serotoninei in medierea mecanismului acupunctic, am putut constata ca dupa stimularea cutanata prin intepare, concentratia acesteia create in sange, ca urmare a stresului insusi, cresterile inregistrindu-se atat dupa stimularea punctelor de acupunctura, cat si dupa stimularea zonelor indiferente.

Sa amintim ca lista neuropeptidelor (neurohormoni neurotransmitatori si neuromodulatori) cuprinde in prezent mai mult de 40 de compusi, numarul lor sporind de la an, la an. Delimitarile pe care le facea biochimia clasica intre neurohormoni, neurotransmifatori si neuromodulatori au devenit din ce in ce mai relative, iar interventia acestora in procesele fiziologice s-a extins de la mecanismul durerii la functiile digestive si metabolice, activitatea cardiocirculatorie si nervoasa, ca si la aspecte legate de psihicul si comportamentul individuiui

Utilizarea acupuncturii ca metoda de anestezie in vederea interventiilor chirurgicale  este una dintre cele mai spectaculare achizitii ale medicinii secolului nostru. Privita la inceput cu scepticism, ea s-a impus in ultimii ani ca o metoda alternative de analgezie, superioara celei clasice, daca nu prin profunzimea anesteziei, cu siguranta prin caracterul ei fiziologic (nu recurge la introducerea nici unei substance chimice in organism).

Interventia endorfinelor in analgezia acupuncturala a fost demonstrata prin evidentierea concentratiilor crescute ale acestora in lichidul cefalorahidian la subiectii acupunctati si prin abolirea efectelor analgezice astfel obtinute dupa administrarea antagonistului endorfinelor, Naloxonul.
Atat endorfinele (cea mai importanta fiind 13-endorfina), cat si enkefalinele sunt peptide inrudite, ele facand parte dintr-o molecula mare, de natura glicoproteica, numita proopiocortina. Endorfinele, sau cum au mai fost numite „morfinele endogene“, joaca un rol fundamental atat in mecanismul perceptiei durerii, cat si in mecanismul prevenirii ei.

Sediul la care se elibereaza endorfinele dupa stimularea punctelor de acupunctura poate fi reprezentat de diferite etaje nervoase. Se stie ca enkefalinele sunt prezente in cornul dorsal al maduvei spinarii, alaturi de substanta P si colecistokinina. Trecerea impulsului nervos (generator al senzatiei dureroase) prin cornul dorsal al maduvei are ca etapa finala sinapsa la nivelul celulei T, aici transmisia fiind mediata de substanta P. Eliberarea substantei P poate fi insa prevenita (blocand transmisia influxului dureros) prin stimularea interneuronului din substantia gelatinoasa Rolando, al carui mediator chimic este enkefalina.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.