Puncte in acupunctura

Punctul de acupunctura este microregiunea to­pografica care supusa la o excitatie din mediul extern are proprietatea de a induce modificari sa- nogenetice in organismul bolnav. El este amplasat de obicei in mici depresiuni pe care le gasim deli­mitate de eminente osoase, tendoane sau muschi; de aici si denumirea chineza de „hsueh” pentru punctul de acupunctura care inseamna scobitura, groapa.

Suprafata cutanata care delimiteaza punctul de acupunctura este de 2-4 mm2. Imaginand in sectiune aceasta microregiune topografica putem spune ca stratul tinta pentru acupunctor este de obicei superficial, situat la nivel epidermderm, dar ca el poate fi si profund, situat la nivel mus­cular sau periostal.

La palpare digitala sensibilitatea la nivelul punctelor de acupunctura este crescuta comparativ cu teritoriile invecinate, iar in caz de boala sensi­bilitatea punctelor corelate cu afectiunea respecti­va este mult mai mare comparativ cu a celor neutre.

La examenul histologic al „punctelor„, la nivel cutanat, se gaseste o mai mare densitate a neuro- receptorilor comparativ cu zonele vecine. Se apre­ciaza ca la nivelul punctelor, in dermul profund, este locul de intrare a filetului vasculo-nervos in derm.

Numerosi cercetatori au evidentiat proprietati electrice cutanate caracteristice la nivelul puncte­lor prin comparatie cu tegumentul indiferent: re­zistenta electrica scazuta, iar intensitatea, poten­tialul si capacitatea electrica crescute. Valorile inregistrate la explorarea electrica a unei supra­fete cutanate nu exprima doar activitatea electrica proprie tesutului cutanat, ci ele reprezinta in ace­lasi timp expresia sumata a activitatilor electrice din tesuturile subiacente. Punctele de acupunctura ar putea fi privite ca „ferestre electrice” ale organis­mului prin care acesta realizeaza schimb de informa­tii electromagnetice cu mediul inconjurator. Explo­rarea organismului intr-un cimp electric de inalta frecventa (procedeul Kirlian) evidentiaza un schimb electric piele-mediul electric extern mai intens la nivelul punctelor.

La inceputurile practicii acupunctice numarul punctelor folosite era restrins. Cu timpul, numarul lor a crescut pana la 365. Ele au fost sistematizate de-a lungul unor linii conventionale numite de catre chinezi „tching”, iar apoi, de europeni me­ridiane.

Exista 12 meridiane principale, avand fiecare o ramura pe partea stanga a corpului si una si­metrica pe partea lui dreapta. Ele poarta numele organului cu care sint corelate, dupa cum urmeaza: meridianul plaminului (P), meridianul intestinului gros (IG), meridianul stomacului (S), meridianul splina-pancreas (SP), meridianul inimii (I), meri­dianul intestinului subtire (IS), meridianul vezicii urinare (V), meridianul rinichiului (R), meridianul vase-sex (VS), meridianul trei focare (TF), meridia­nul vezicii biliare (VB), meriadianul ficatului (F).

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.