De-a lungul celor 12 meridiane principale si al celor doua canale situate pe fata anterioara si posterioare a corpului, numite Vasul de Concepfie si Vasul Guvernor, sunt insiruite cele 361 de puncte apartinand retelei meridianelor. Dintre acestea, 309 sunt amplasate pe cele 12 meridiane principale, fiecare avand cate doua ramuri simetrice, una dreapta si alta stanga. Punctele lor vor fi deci bilaterale. Rezulta ca numarul total de puncte este de 670.<\/p>\n
Stiind ca un punct are suprafata de cca 2-3 mm2<\/sup> si ca intreaga suprafata cutanata este, la individul adult, de aproximativ 1,5 m2<\/sup>, totalitatea punctelor de acupunc\u00adture nu ocupa mai mult de 1%. Cu toate acestea, amploarea reactiilor inregistrate dupa stimularea acestor puncte este uneori neasteptata. Mecanismele implicate in producerea unei astfel de reactii nu au putut fi inca elucidate. Ipotezele existente, sprijinite pe date clinice si experimentale, se refere numai la unele verigi ale posibilului mecanism de actiune a acupuncturii. Luate separat, fiecare din ele are o baza stiintifica acceptabila, fara sa reuseasca insa sa explice multiplele reactii in\u00adregistrate dupa acupunctura<\/strong>.<\/p>\n Una din dificultatile studierii mecanismului de actiune a acupuncturii consta in aceea ca, data fiind suprafata mica a unui punct de acupunctura<\/strong>, stimularea lui precisa in cursul unui experiment este de multe ori incerta. De altfel, se afirma ca multe din insuccesele acupuncturii se datoresc localizarii imprecise a punc\u00adtelor. Detectoarele electrice ale punctelor de minima rezistenta cutanata furnizeaza informatii cu un mare grad de relativitate, astfel incat in cazuri individuale, inteparea unui anumit punct ramane problematica.<\/p>\n Dupa parerea noastra, orice ipoteza privind mecanismul de actiune a acupuncturii trebuie sa tina seama de certitudini, si anume :<\/p>\n a) se cunoaste cu precizie reteaua meridianelor si localizarea punctelor de acupunc\u00adtura<\/strong>, cu actiunile lor individuale ;<\/p>\n b) se cunosc tehnicile cele mai adecvate de stimulare a punctelor, in vederea obtinerii efectului urmarit ;<\/p>\n c) se cunosc reactiile de ordin local, segmentar general ce urmeaza stimularii diferitelor puncte active. Ceea ce nu se stie, inca, in detaliu este veriga intre stimularea punctelor specifice<\/strong> si reactia de raspuns a organului de corelatie avut in vedere.<\/p>\n In cazul unui bolnav cu ulcer duodenal, de exemplu, dupa stimularea unor puncte (sa spunem SP\/\u201e VC,2><\/sub> S36<\/sub> si V2<\/sub>i), se poate inregistra scaderea motilitatii gastrice (a crampelor dureroase) si a hipersecretiei acide ; care este insa veriga intermediara care leaga punctul stimulat cu organul de corelatie (in cazul nostru, stomacul), nu se stie cu precizie.<\/p>\n Sistemul nervos somatic, sistemul nervos vegetativ si glandele endocrine au fost propuse ca veriga de legatura. Participarea sistemului nervos somatic este dovedita de faptula ca inteparea unui punct de pe suprafata corpului (punct de acupunctura sau punct indiferent) este receptionata de terminatiile senzitive existente in piele si transmise centrilor superiori capabili sa recunoasca cu precizie zona cutanata stimulate. Veriga efectoare insa, nu mai poate fi explicata tinand seama numai de inervatia somatica, actiunea sa fiind depen\u00addenta de dispozitia sa metamerica. Or, numai un numar limitat din punctele de acupunctura<\/strong> au o dispozitie metamerica, acestea fiind situate pe fata anterioara si pe cea posterioara a trunchiului.<\/p>\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"