CONCEPTIA DESPRE BOALA IN MEDICINA CHINEZA

CONCEPŢIA DESPRE BOALA IN MEDICINA CHINEZA – acupunctura

Oferim cititorului o succesiune de notiuni care la prima vedere ar putea apare disparate. Speram ca pe parcurs ele se vor lega, reusind sa ilustreze conceptia despre boala in medicina chineza tradi­tionala.

Cauzele bolilor in acupunctura si medicina traditionala chineza

Boala este expresia perturbarii echilibrului energetic dinamic intre diferitele sectoare ale orga­nismului sau intre organism ca intreg si mediul inconjurator.

Dupa Trung Y Hoc — Hanoi, cauzele bolilor au fost clasificate astfel:

1 Energii perverse.

2 Energii perverse curioase.

3 Elemente psihice.

4 Alimentatie si oboseala.

5 Relatii sexuale.

6 Traumatisme.

7 Virusuri si microbi.

8 Intoxicatii.

9 Ereditare.

Ritmicitatea coplesitoare a macrocosmosului a impus organismelor vii, inca de la aparitia lor pe pamint, conditionari temporale ciclice. Fiecare ce­lula sufera permanent, atat ca unitate functionala, cat si ca parte integrata a organismului, influenta succesiunii marilor evenimente din macrocosmos.

Intreaga noastra existenta se desfasoara pe fundalul marilor ritmuri (geologice, ale sistemului solar etc.) care le supramoduleaza pe ale noastre proprii.

Daca in zilele noastre se contureaza de-abia stiinte ca cronobiologia, biometeorologia, crono-patologia etc, oamenii Chinei antice au elaborat o intreaga filozofie şi principalul mod de a trata boala observand si interpretand ritmurile naturale.

Intre ritmul circadian, de 24 ore, si cel anual s-a stabilit un paralelism:

Ziua: 12 ore — dimineata, miezul zilei, seara, noaptea.

Anul: 12 luni — primavara, vara, toamna, iarna.

Scrisul la chinezi realizează comunicarea printr-o insiruire de simboluri — ideograme. Intreaga lor gandire foloseste expresia simbolica. Legea ce­lor cinci elemente este un pregnant exemplu în acest sens. In ordinea lor naturala cele cinci ele­mente sunt: Lemn, Foc, Pamant, Metal, Apa.

Primavara reanvie natura vegetala (Lemn); or­ganul cu functie maxima in acest anotimp este ficatul. Primavara ca anotimp, iar ficatul ca organ corespund elementului Lemn.

Vara se caracterizeaza prin caldura mare (Foc); organul cu functie maxima in acest anotimp este inima. Vara ca anotimp, iar inima ca organ cores­pund elementului Foc.

Reltţiile dintre elemente se exprima in doua modalitati; prima reprezentata de ciclul creatiei

(ciclul Cheng) si cea dea doua de ciclul supunerii (ciclul K’eu).

In ciclul Cheng fiecare element este generat de precedentul, ele gasindu-se in raport „mama —
fiu”. Lemnul este ,,fiu” fata de Apa si „mama” la randu-i pentru Foc.

Raportand aceasta la organismul uman spunem ca rinichiul este sursa energetică pentru ficat, iar acesta din urma sursa energetica pentru inima.

Relatiile elementelor in ciclul K’eu sunt anta­gonice. Lemnul supune Pamantul, Focul supune Me­talul, Pamantul supune Apa, Metalul supune Lem­nul, iar Apa supune Focul. ( n.n. daca lucram cu ace de acupunctura de exemplu pe meridianul Ficat vom avea repercusiuni nu numai pe acest meridian ci si pe meridianele “inrudite” sau legate de acesta, generalizand, in intregul corp efecte, sistemul de meridiane fiind un sistem energetic complex supus unor reguli clare si a unor ritmuri bine definite) Datorită celor doua tipuri de interrelatie este asigurata armonia dintre elemente. Cresterea unui element este autolimitata printr-o relatie de tip feed—back. Daca, spre exem­plu, Lemnul are tendinta de crestere, aceasta este limitata atat pe calea L—F—P—L cat si pe calea, mai lunga, L—M—A—F—P—L.Notiunile de ficat, splina-pancreas, plaman, rinichi semnifica mai mult functia fiziologica decat organul anato­mic. Organele splina ai pancreas realizeaza impreuna o sin­gura functie: splina-pancreas.

„Un timp Yin, un timp Yang; o parte Yin, o parte Yang — aceasta este Tao”.

Ce sunt Yin si Yang? Le-am putea numi cate­gorii filozofice sau contrarii. ( n.n. nu se folosesc doar in acupunctura sau in medicina chineza) Le vom numi insa principii. Cel doua principii sunt antagonice si com­plementare. Ele coexista, se intrepatrund, se con­ditioneaza, se neaga si se creaza reciproc. In chiar centrul evenimentelor (sau lucrurilor) Yin se gaseste germenul Yang si viceversa.

Noaptea ia nastere din zi, iar ziua din noapte. Noapte—zi, cald—rece, dinamic—static, toate sunt
relative si ilustreaza ideea de mai sus. Daca obser­vam simbolul reprezentat in fig. 9 constatam ca o linie orizontala care trece prin centrul cercului impartindu-l in doua jumatati va realiza o repartitie egala a celor doua prin­cipii.

Secantele orizonta­le deasupra si dedesub­tul centrului vor deter­mina segmente de cerc in care proportia celor doua prtncipii variaza, dar vor coexista in orice situatie. Iata cateva exemple ale bipolaritatii Yin — Yang: rece — cald, umed — us­cat, iarna — vara, inferior — superior, interior — exterior, patrat . Aplicand aceasta viziune la organismul uman vom spune ca toracele este Yin fata de extremitatea cefalica (toracele este inferior fata de cap), dar este Yang fata de cavitatea abdominala; ca pielea este Yang fata de toate structurile interne, iar or­ganele interne cavitare (in legatura cu exteriorul) sunt Yang fata de organele interne parenchimatoase.

Meridianele principale Yang acopera suprafe­tele externe ale membrelor si se unesc la extremi­tatea cefalica, in timp ce meridianele Yin acopera suprafetele interne ale membrelor si se unesc la ni­velul toracelui.

autor Tiberiu Raibulet